In modelul caii duale gasim doua cai despre care se crede ca sunt folosite atunci cand citim: calea lexicala si calea fonologica. Calea lexicala este cea mai folosita atunci cand avem abilitati avansate de citire si stiam deja cuvintele pe care le vedem, in timp ce calea fonologica este folosita atunci cand inca invatam sa citim si cand avem de-a face cu cuvinte necunoscute.
Avand in vedere importanta pe care o dobandeste traseul fonologic in primele momente ale invatarii cititului, orice problema care poate aparea in acesta presupune un handicap important in invatarea oricarei discipline din mediul scolar. In continuare vom vedea mai in profunzime acest al doilea traseu si ii vom evalua importanta.
Traseul fonologic in cadrul modelului de drum dublu
De-a lungul istoriei psihologiei cognitive, in special psihologia lecturii, s-au facut incercari de a identifica si intelege procesele cognitive implicate in alfabetizare. Motivul pentru aceasta nu este doar acela de a dori extinderea cunostintelor, ci si de a le indruma pentru a raspunde nevoilor si posibilelor dificultati in insusirea citirii si scrisului ale baietilor si fetelor de varsta scolara . Dificultati de citire sunt sinonime cu probleme de invatare.
In perspectiva cognitiva constatam ca exista diverse metode de invatare a citirii. Exista metode alfabetice, axate pe pronuntia literelor, fonemelor si silabelor, in timp ce exista alte metode mai globale, care se concentreaza pe invatarea pronuntiei cuvintelor si rostirea propozitiilor in intregime ca prim contact cu lectura. Aceste metode sunt utile in functie de limba, metodele alfabetice fiind mai potrivite pentru limbile transparente precum spaniola sau italiana, in timp ce acestea din urma sunt mai potrivite pentru limbile care nu sunt citite pe masura ce sunt scrise, cum ar fi engleza sau gaelica.
Din cauza existentei acestor doua tipuri de metode de achizitie a citirii a aparut modelul cu dubla cale . Dupa cum sugereaza si numele, este o teorie care sustine existenta a doua cai implicate in lectura: ruta lexicala si ruta fonologica. In continuare vom vorbi pe scurt despre traseul lexical pentru a intelege despre ce este ruta fonologica si de ce este atat de importanta in dobandirea lecturii in limbi care sunt citite pe masura ce sunt scrise, asa cum este cazul nostru.
Traseul lexic
Traseul lexical sau vizual este acel mod de citire prin care citim cuvintele in intregime, fara a fi nevoie sa le descompunem litera cu litera sau silaba cu silaba . Acest traseu este numit si direct deoarece cititorul il foloseste pentru a accesa direct sensul cuvantului stocat in LTM (memoria pe termen lung) atunci cand cuvantul in cauza este cunoscut. Acest proces special de identificare se numeste fonologie adresata si este foarte asemanator cu cel pe care il folosim pentru a identifica orice stimul vizual.
Toti cei care am dobandit deja capacitatea de a citi avem un lexic mental sau vizual, in care se regasesc reprezentarile cuvintelor care fac parte din vocabularul nostru, dar nu si sensul lor. Conform modelului, atunci cand citim prin traseul lexical, ceea ce facem este sa comparam forma cuvantului din fata noastra cu altele care ne sunt familiare si pe care le folosim frecvent, precum „masa”, „scaun”, „tatic”, „masina” sau „minge”.
Pentru a obtine sensul cuvantului in cauza este necesar sa accesati componenta semantica a acestuia. In traseul lexical, fonologia nu este folosita in identificarea cuvantului, intrucat reprezentarea ortografica este considerata suficienta pentru a activa direct intrarea lexicala, intrucat este un cuvant cu care se cunoaste deja. Cu alte cuvinte, atunci cand cunoastem cuvantul foarte bine si il avem deja stocat in memorie, nu il citim complet, ci mai degraba reprezentarea asociata cu acesta este direct activata .
Traseul fonetic
Calea fonologica sau indirecta este cea pe care o folosim in timpul procesului de conversie grafem-fonem, adica atunci cand literele sunt identificate si transformate in sunete separate . Motivul pentru care acest traseu se numeste fonologic este pentru ca se realizeaza un proces de codificare fonologica, adica ne concentram pe sunetele (fonemele) fiecareia dintre literele (grafemele) care constituie cuvantul scris (reguli de conversie grafem-fonem).
Acesta este primul traseu care este utilizat in timpul dobandirii lecturii in limbi precum spaniola si italiana, deoarece copiii inca dobandesc alfabetizare si, pentru a invata sa citeasca, mai intai sunt invatati separat sunetele literelor. Totusi, nu este un traseu de uz exclusiv de catre scolari, ci mai degraba este folosit la orice varsta cand ne confruntam cu un cuvant sau cuvant necunoscut, foarte lung, inventat dintr-o alta limba. Daca nu avem o reprezentare pentru acel cuvant stocata in MLP-ul nostru, nu il putem recunoaste global si il citim litera cu litera.
Astfel, principala caracteristica a traseului fonologic al lecturii este identificarea literelor care formeaza un cuvant, insotita ulterior de transformarea in sunete pentru recunoasterea auditiva a cuvantului scris. In acest proces se foloseste MDT (memoria de lucru) si cuvintele rostite sunt stocate intr-o componenta a acestui tip de memorie: bucla fonologica, sistemul insarcinat cu pastrarea temporara a materialului codificat verbal.
Fazele caii fonologice
Traseul fonologic este mai lung decat cel lexical, implicand mult mai multi pasi, care sunt urmatorii.
1. Analiza vizuala
Spre deosebire de calea lexicala, ruta fonologica nu analizeaza cuvantul la nivel global, ci se concentreaza mai degraba pe fiecare dintre literele si silabele sale , procesand cuvantul incetul cu incetul.
2. Identificarea scrisorii
Odata analizate literele care compun cuvantul, urmatorul pas este sa le identificam cautandu-le in memoria noastra . Adica in cuvantul „tabel” ceea ce face elevul este sa detecteze ca acesta este alcatuit din literele „m”, „e”, „s” si „a”, simboluri care ii suna familiar sau isi aminteste ca a invatat .
3. Atribuirea si articularea fonemelor
Alocarea si articularea fonemelor implica aplicarea regulilor de conversie grafem-fonem si articularea acestora. Adica, implica transformarea simbolului intr-un sunet si pronuntarea lui . In acest pas, elevul ar pronunta literele cuvantului „tabel” separat, cum ar fi: /m/, /e/, /s/ si /a/
4. Analiza auzului
Cand pronuntam inlantuirea de foneme oral, auzim ceea ce spunem, efectuam o analiza auditiva a stimulilor sonori si intelegem cum se pronunta la nivel global . In acest caz, elevul ar repeta de data aceasta cuvantul in silabe sau complet: /me-sa/ sau /mesa/
5. Intelegerea sensului
In cele din urma, ultimul pas atunci cand folosim traseul fonologic este sa recunoastem ceea ce am vorbit, permitandu-ne sa accesam semnificatiile pe care le-am stocat in sistemul nostru semantic . Aici studentul, odata ce ar fi spus /mesa/, ar sti ca a spus cuvantul „masa”, intelegandu-l ca „obiect cu patru picioare pe care sunt asezate lucrurile”.
Dificultati de invatare si traseu fonologic
Deoarece calea fonologica este critica in primele etape ale invatarii citirii, orice problema cu aceasta va duce la probleme de invatare in general. Neputinta de a aplica regulile grafem-fonem inseamna ca copilul este practic incapabil sa citeasca in scris si, prin urmare, orice sarcina asociata domeniului academic este deosebit de complicata.