Acea stare de placere care ne intoxica in situatii specifice este fericirea. Toata lumea isi doreste sa o atinga, sa stie care este secretul pentru a o realiza si sa o experimenteze cat mai mult timp. Daca am putea, fiintele umane ar incerca sa fie fericite tot timpul, dar aceasta nu este altceva decat o idealizare fara fundament sau baza in realitate. Fericirea nu este o stare emotionala specifica, este un mod de viata.
Sunt oameni care au lovit numeroase gropi de-a lungul vietii si sunt fericiti. Altii, dimpotriva, au fost intotdeauna privilegiati, au avut aproape de toate si chiar si asa, declara ca nu sunt fericiti.
In mod clar, nu situatia, contextul sau ceea ce trebuie sa traiesti determina daca te simti mai mult sau mai putin fericit. Fericirea nu se naste dintr-o realizare, dintr-un cuplu, dintr-un copil sau dintr-o casa pe malul marii . A fi fericit inseamna a avea un sistem de valori bine amenajat, a ne concentra pe momentul prezent, a ne iubi neconditionat si a sti sa apreciem ceea ce avem.
Tot ceea ce tocmai am enumerat merge mana in mana. Astfel, daca depunem eforturi pentru a ne schimba filosofia de viata, care intr-o mare parte dintre noi este destul de plangatoare, si adoptam aceasta viziune plina de bucurie asupra vietii, ne vom da seama cum putem gasi fericirea exact acolo unde ne dorim.
Fericirea nu se gaseste, se construieste
Fericirea nu trebuie cautata pentru ca nu exista nicaieri care sa implice cautarea. Adica, nu este acolo de atatea ori suntem facuti sa credem. Intr-un fel, societatea in care a trebuit sa traim a denaturat busola care ne duce la fericire. Asa ca, in loc sa arate spre exterior, asa cum ne-ar face sa credem, fericirea este in interior. „Fericirea” externa este doar momente trecatoare de placere.
Daca ar fi asa, ar exista doua tipuri de oameni: cei care duc o viata de invidiat si sunt fericiti si cei carora le lipseste totul si sunt nefericiti. Dar realitatea nu este aceasta. Si mergem mai departe: chiar si cei care au cel mai putin sunt uneori cei mai fericiti. De ce va fi?
Nu-mi place sa generalizez, dar tinde sa fie cazul ca oamenii care s-au obisnuit sa traiasca cu mai putin, ajung la randul lor sa aiba mai putina nevoie. Consecinta este ca atentia ta este indreptata mai mult spre micile placeri decat catre acele multumiri care sunt efemere.
Ei pretuiesc lucrurile mult mai mult si asta ii face sa simta mai multa placere decat cei care nu sunt capabili sa dea atat de multa valoare ceea ce au.
Acesta este motivul pentru care plenitudinea psihologica se naste din interiorul persoanei. Gresim daca credem ca atunci cand obtinem ceea ce credem ca avem nevoie, atunci vom fi fericiti. Daca nu esti multumit de ceea ce ai, cu greu vei fi cand il vei obtine. Ceea ce vrei tu este un plus. Iti va aduce un varf de bucurie care va dura cateva ore, cateva zile, poate saptamani… apoi vei reveni la starea ta normala.
Cum pot deveni o persoana mai fericita?
Primul pas pe care trebuie sa-l faci pentru a simti mai multa fericire este tocmai sa nu cauti acea fericire. Cand ne cerem ca „trebuie sa fim fericiti” si nu reusim sa fim, suntem frustrati si frustrarea nu este tocmai sinonima cu fericirea. De asemenea, obsedarea de a fi fericiti ne umple de anxietate si disperare si ajunge sa devina o lupta.
Nu putem fi niciodata fericiti daca ne cerem si ne presam. Fericirea este o stare de fluiditate mentala, de acceptare, de traire a momentului.
Pentru a fi fericit, lasa deoparte nevoile absolutiste. Adevarul este ca avem nevoie de putine lucruri pentru a fi sanatosi: putina mancare -nu prea multa sau placerea se va transforma in aversiune sau atasament-, putina apa pentru a ne hidrata, un acoperis deasupra capului, activitate fizica pentru a nu ne imbolnavi , avand un scop care sa ne incurajeze sa ne trezim in fiecare dimineata -dar fara sa ne concentram pe rezultat-, sa dormim, sa respiram si putin altceva.
Tot ceea ce credem ca avem nevoie care iese din toate acestea si ne face sa fim mai nefericiti . Asta nu inseamna ca gasim si placere in ea, ci trebuie sa fie doar dorinte, nu nevoi. A crede ca trebuie sa-l avem, orice ar fi nevoie, ne face anxietate si daca il primim si in cele din urma il pierdem, din moment ce totul in aceasta viata este efemer, ne deprimam.
Pe de alta parte, pentru a fi mai fericiti trebuie sa ne concentram asupra prezentului. Nimic nu exista si nimic nu este real daca nu ceea ce traim acum cu cele cinci simturi. Tehnica mindfulness ne poate invata multe despre asta.
Fericire din psihologia budista
Psihologia budista afirma ca fericirea se afla in noi. Dupa cum Lama Rinchen, un profesor de budism tibetan, semneaza, fericirea este o stare interna de pace, seninatate si liniste . Nimic de-a face cu conceptia noastra despre fericire. Rinchen spune ca mergem de la un varf de bucurie la altul. De exemplu, intr-o zi cumparam un telefon mobil bun, dar dupa un timp scurt trebuie sa cumparam altceva. Cu toate acestea, pentru budism acestea sunt doar momente de placere de prisos, deoarece sunt efemere si nu raporteaza niciun fel de schimbare interioara.
Astfel, fericirea, din budism, este o stare de liniste interioara. Un stat caruia, indiferent de ce s-ar intampla acolo, nu-i dam puterea de a ne influenta. In acest fel, budismul afirma ca fericirea este in mainile noastre si nu in ceea ce se intampla afara. Fara indoiala, este un tip de predare foarte profund, care necesita timp si practica pentru a fi realizat.
Schimbarea scalei de valori este o modalitate buna de a incepe. Nu va concentrati atat de mult pe munca, pe gasirea unui partener, pe bani, pe succes. Cand esti pe cale sa mori, nu-ti vei mai aminti asta. Ceea ce iti vei aminti sunt experientele cu prietenii tai, momentele cu familia ta , cafeaua pe care ai baut-o in mijlocul dupa-amiezii privind la mare sau sunetul respiratiei cainelui tau cand citeai o carte buna.
Fie ca prioritatea ta sa fie iubirea : fata de tine, viata si ceilalti. Daca esti capabil sa iubesti simplul, umanul si micile detalii, atunci vei fi fericit. Indraznesti sa o pui in practica?